Forever Yours
Cum incetezi sa mai simti? Cum opresti toate acele senzatii care te mananca de viu si le faci sa nu mai existe? Exista vreo modalitate prin care pot respira din nou normal si inghiti fara goluri? Ma indoiesc, caci altfel in atatea dimineti as fi descoperit-o. As fi reusit sa ma scol din pat fara sa trag de mine..caci in somn nu mai erai, in somn puteam sa te uit si sa nu visez. In somn toate dispareau si suferinta mea se materializa doar in cosmaruri care dispareau o data ce ma trezeam plangand. Somn chinuit, dar nu mai chinuit decat momentele in care stiu ca nu mie imi zambesti, in care te vad cu telefonul in mana si stiu ca send nu va duce mesajul spre mine. Un webcam care arata o realitate ce eu o vad doar in flashuri, si pe care o constientizez in dureri caci stiu ca eu devin invizibila cand online e cineva…Si ma loveste de nenumarate ori pe zi, mor in zeci de morti si ma ridic doar pentru ca sunt prea lasa sa te dau uitarii Traiesc din amintiri si vise compromise de realitatea cruda.
Cat dureaza iubirea? Sau mai bine spus cand iti dai seama ca iubesti? Astepti 2 ani ca sa revezi o fata care ti-a zambit la un moment dat? Iar atunci cand apare, din nou, de nu stii unde, te gandesti…”oare”? Cum e sa astepti si sa tresari la fiecare figura care i se aseamana? Dar cum e oare sa o simti acolo, langa tine si sa nu fii in stare sa faci pasul pentru ca iti e frica? Si cand se intampla, sa nu poti sa te bucuri pentru ca viata iti poate rezerva enspe mii de alte surprize. Dar iata ca roata se intoarce si ceea ce nu credeai ca ti se poate intampla…a devenit real. Iubesti. Nu o poti recunoaste nici macar fata de tine, dar fata de ea. Vrei sa o atingi, sa ii spui dupa ani care au trecut de cand ai sarutat-o ultima oara, ca ai gresit, ca te-ai inselat…dar e prea tarziu, ea nu se va intoarce nicicand la tine.
Nu ma pot intoarce pentru ca o bucata mare din mine a ramas la altcineva. La un cineva caruia i-a trebuit doar o luna sa simta si sa creada si sa se lase purtat de val. Un gest simplu, ludic, de a ma calca pe picior si un zambet care m-a facut sa tresar. Mi-a adus aminte de mine, cea care simtea, cea care la un momentat dat in existenta blestemata a simtit, a iubit. Si pentru ficare clipa de iubire si-a blestemat fiecare zi din viata. Am trait din nou speranta ca de ce imi era frica nu se va repeta. Cat de amarnic m-am inselat. Cum sa imi pot imagina ca fiintarea mea nu va suferi din nou rigorile legii naturii. Pentru fiecare clipa de fericire platesti cu noi lacrimi si dureri. Iar pentru fiecare moment in care ma uit in urma imi mai dau un pumn. Sa ma invinetesc cu durere, sa gasesc un echivalent fizic a ceea ce e inauntru. Un abis de sentimente contradictorii in care iubirea si disperarea, dispretul si ura se aduna. Iar deasupra lor, se ridica speranta. Dispare usor, ca o ceata, lasand loc doar unei mari dureri, Durerea de a sti ca viata merge inainte, si trece pe laga tine daca nu alergi impreuna cu ea. Sa auzi din nou te iubesc, sunt cuvinte care dor. Dor pentru ca nu mai sunt aceleasi, pentru ca nu va mai fi la fel, pentru ca iubirea lui moare, iar a mea se incapataneaza sa fiinteze. Doar unele dimineti comporta uitarea, restul sunt doar imagini incetosate ale unui suflet torturat.
